Prima pagină

Republica Finlanda

Denumirea oficială: : Republica Finlanda (Suomen Tasavalta/Republiken Finland).

Suprafaţa: 304.086 km2.

Populaţia: 5,374,781 (estimativ ).

Densitatea populaţiei: 16 locuitori/km2 (estimativ).

Capitala: Helsinki (sau Helsingfors, în limba suedeză) (945.725 locuitori).

Alte oraşe mari: Turku, Tampere, Lahti, Vantaa, Oulu.

Moneda naţională: Euro.

Limbi oficiale: finlandeză şi suedeză.

Religii: luterană, catolică, ortodoxă

Prefix telefonic internaţional: + 358

Ziua naţională:  6 decembrie (1917), Ziua proclamării Independenţei de Stat.

Forma de guvernământ: Republică prezidenţială, conform Constituţiilor din 1919 şi 1999.

Şeful statului:  Sauli Väinämö Niinistö

Parlament: Parlamentul finlandez (Eduskunta) este unicameral şi are 200 de locuri. Alegerile se desfăşoară o dată la patru ani, după sistemul de reprezentare proporţională.

Preşedintele Parlamentului: Maria Lohela, aleasă din 2015 (Partidul Finlandezilor). 

Prim-ministru: Juha Sipilä (Partidul de Centru).

Ministrul afacerilor externe:  Timo Soini (Partidul Finlandezilor).

Scurt istoric: În Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda şi a contribuit la creştinarea acesteia. Finlanda a fost de câteva ori câmpul de bătălie între imperiile suedez şi rus. În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus. În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918. În 1939, în virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în perioada 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În 1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-şi recupera teritoriile pierdute. În 1944, armata roşie a spart frontul finlandez, făcându-l să se retragă la fosta frontieră.  După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o ţară de tranziţie între Est şi Vest. Finlanda s-a alăturat Naţiunilor Unite în 1955 şi OCDE în 1969.

Finlanda a aderat la UE în 1995, iar din 1999 foloseşte Euro. Sistemul de guvernare este semi-prezidenţial, cu puterea executivă încredinţată premierului, în timp ce afacerile internaţionale şi de securitate sunt împărţite între preşedinte şi premier.

Legături către principalele site-uri oficiale:

 

Situaţia economică şi socială: Finlanda are o economie industrială avansată: industria metalurgică,  constructoare de maşini şi electronică creează 50% din veniturile obţinute Finlanda este un lider mondial în echipamente de telecomunicaţii. Toate instituţiile publice finlandeze implicate în gestionarea şi coordonarea problematicii economice şi financiare (cele două bănci naţionale, ministerele finanţelor, economiei etc.) acordă o atenţie constantă anticipării şi analizării evoluţiilor economice globale. Economia finlandeză este afectată doar într-o mică măsură de criza financiară mondială. Situaţia băncilor rămâne stabilă, neexistând necesitatea naţionalizării sau redresării acestora prin pachete financiare puse la dispoziţie de stat.

Produsul Intern Brut: 191.571 mil.  €,  2011

Inflaţie: 3,4%( 2011)

Şomaj: 7,1% (decembrie 2011)

Principalele ramuri industriale: forestieră, prelucrarea lemnului, minieră, producţia de înaltă tehnologie, telecomunicaţii, echipament optic.

Principalii parteneri comerciali: Germania, Federaţia Rusă, Suedia, Marea Britanie, SUA, Regatul Ţărilor de Jos şi China.

 
Domenii de interes pentru Finlanda în cadrul UE: competitivitatea, schimbări climatice, energie mediul, drepturile omului/egalitatea şanselor (integrarea socială a populaţiei roma), protecţia socială, justiţie şi afaceri interne (migraţie ilegală şi trafic de persoane). Finlanda susţine dezvoltarea unei Uniuni competitive, echitabile social şi funcţionale, precum şi respectului egalităţii de drepturi şi obligaţii în rândul statelor membre.   .

Reprezentarea în instituţii europene:

  • Comisia Europeană: Jyrki Katainen, vicepreședintele Comisiei Europene pentru locuri de muncă, creștere economică, investiții și competitivitae, în funcție din 2014.
  • Consiliul European: 4 voturi
  • Parlamentul European: 13 europarlamentari
  • Comitetul regiunilor: 7 reprezentanţi
  • Comitetul Economic şi Social European: 7 reprezentanţi
 

Principalele linii ale politicii externe, de securitate şi apărare urmăresc consolidarea rolului activ al Finlandei în cadrul UE, cu accent pe promovarea şi consolidarea rolului extern al UE, dezvoltarea PESA şi creşterea capacităţilor în materie de management al crizelor. Finlanda susţine consolidarea cooperării regionale (Suedia şi alte state nordice), creşterea vizibilităţii regiunii Mării Baltice la nivel UE şi crearea unor reţele de cooperare în zonă (mediu, securitate nucleară, social); precum şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu Rusia într-un cadru amplu, la diverse nivele, dar şi importanţa politicii UE-Rusia. Finlanda susţine întărirea cooperării trans-atlantice, pe teme politice, economice şi de securitate, atât la nivel bilateral, cât şi în cadrul UE.

          

Înregistrarea pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2019

16.08.2019

Ambasada României în Republica Finlanda reamintește faptul că până la data de 11 septembrie, ora 23:59:59, cetățenii români aflați în afara României se pot…

ANUNȚ IMPORTANT

30.07.2019

În perspectiva alegerilor prezidențiale care se vor desfășura în Republica Finlanda în perioada 8-10 noiembrie 2019 (primul tur de scrutin), respectiv 22-24…

ANUNȚ IMPORTANT

30.07.2019

Pagina de Facebook a Ambasadei României la Helsinki a fost compromisă în urma unor atacuri cibernetice. Ambasada a întreprins demersuri pe lângă Facebook pentru …